DISCREDIT'A, discreditez, vb. I. Tranz. si refl. A face să-si piardă sau a-si pierde creditul, consideraţia, încrederea altora; a (se) compromite. - Din fr. discr'editer.
Sursă : DEX'98 (24291)  - RACAI

DISCREDIT'A vb. 1. v. calomnia. 2. v. compromite.
Sursă : Sinonime (181929)  - siveco

discredit'a vb., ind. prez. 1 sg. discredit'ez, 3 sg. si pl. discredite'ază; conj. prez. 3 sg. si pl. discredit'eze
Sursă : DOR (241073)  - siveco

A SE DISCREDIT//'A mă ~'ez intranz. A-si pierde creditul, reputaţia; a se compromite. /<fr. discr'editer
Sursă : NODEX (332351)  - siveco

A DISCREDIT//'A ~'ez tranz. (persoane, teorii, organizaţii etc.) A face să se discrediteze; a compromite. /<fr. discr'editer
Sursă : NODEX (332350)  - siveco